Decizii si necazuri ( E si maine o zi)

         Nu stiu daca sunt singurul (cu siguranta ca nu) care atunci cand vine seara si timpul de dormit, ma intind in pat si ma napadesc ganduri din ce in ce mai bizare. Chiar daca nu ma consider un optimist inrait, am dozele mele de realism incurcate din loc in loc cu un …  las ca e si maine o zi.  Problema vine noaptea. Cand ma pregatesc sa trec pragul catre celalalt mal si sa intru incet dar sigur in subconstient, imi vin in minte toate acele ganduri care au menirea sa te tina treaz chiar daca tu ai nevoie de somn ca pestele de apa.  Nu stiu de ce se intampla asta.

Poate ca suntem facuti ca sa ne iertam partial greselile facute la timpul nepotrivit, si prin asta ma refer la decizii prost luate in momente cheie. Fiecare ne luptam cu asa ceva. Fiecare ne uitam inapoi cu furie stinsa partial si simtim cu o oarecare tristete dorinta de a vorbi cu propriul “eu” de acum 5 – 10 ani (altii poate 20 – 30 de ani)  pentru al impiedica sa faca ce ia fost scris sa faca. Iar caruia nu i se intampla asa ceva sa se considere fericit.  Din fericire somnul pune sfarsit gandurilor care din cand in cand ne macina iar dimineata parca vedem lumea cu alti ochi. Nu vreau sa fiu pesimist insa trairile omenesti sunt generale si cum am zis mai sus nu cred ca sunt singurul care trece uneori prin situatii de felul acesta.  E usor sa te uiti inapoi… e mai greu sa privesti inainte.
Fiecare avem lupta noastra. Imi zicea cineva recent ca  – fiecare isi cunoaste necazul – el insusi trecand printr-o situatie mai delicata… Cruci sunt destule si important este sa stim cand sa le mai lasam jos. Cred ca credinta te poate ajuta sa vezi lucrurile mai clare si sa iei decizii mai bune… chiar daca in trecut nu le-ai luat.

Cunosc persoane destul de apropiate care au luat-o pe un drum gresit de ceva timp si le este enorm de greu ca sa se faca doar cativa pasi inapoi si sa inceapa de la zero… insa una din proastele calitati ale noastre este ca odata porniti greu ne mai opreste cineva. Din diferite motive pe care le stie fiecare continuam sa mergem pe un drum al ranirii propriei persoane. Nu spun distrugere pentru ca eu consider ca exista oricand speranta unei schimbari… totusi din cauza unei decizii gresite luate intr-un moment de prostie reusim sa ne facem rau fara ca sa dam oportunitatea unei secunde alegeri. Ma gandesc mult la acele persoane care sufera din cauza aceasta si stiu ca sunt destule. Sper ca sa isi dea seama intr-un fel sau altul ca viata e plina de oportunitati si ca merita sa lupti pentru a le avea.
Afara ploua. Ma uit la ceas… e ora 23:22 si vreau sa dorm. De ceva timp incoace e imposibil sa ma bag in pat fara ca sa nu trec pe la patutul in care doarme Albertin al meu. Are aproape 4 luni si chiar daca existenta lui imi zice fara echivoc ca timpul trece si pentru mine, pot spune fara nici un fel de dubiu ca el este decizia cea mai buna la care am putut sa iau parte.

Citeste mai mult la sursa: Decizii si necazuri ( E si maine o zi)

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Omul Vs Omul

       Ma gandesc de multe ori la cantitatea de cuvinte pe care le ” eliberam ” din cand in cand pe parcursul unei zile. Unii vorbim mai mult altii mai putin; insa dialogul cu cineva sau cu ceva ( mai sunt si oameni care vorbesc cu dulapul sau cu televizorul) este o caracteristica unica a omului. Mai sunt si catei care latra la oglinda fara ca cineva sa ii provoace. Poate ca au invatat asta de la noi… cine stie!?  Nu ar fi mare lucru…
Cunosc un copilas de vreo 8-9 ani care are o mica “problema”; seamana leit cu mama lui.  Nu ca asta ar fi o problema in sine sau ceva anormal… dar ceea ce o caracterizeaza pe mama lui e ca vorbeste fara sa se opreasca nici ca sa respire. Cam de fiecare data cand tratez cu dansa imi e greu sa o urmaresc si nu de putine ori creierul meu m-a pacalit si a luat-o la fuga pe campii lasandu-ma pe mine singur cu onorabila doamna care dorea sa imi explice mie ceva despre vestul salbatic si despre faptul ca baietelul ei se crede Napoleon prinzand indieni prin China ca sa ii vand ca sclavi in Turcia; imaginatie de copil…  Atata am prins din conversatiile dansei si asta doar pentru ca este singurul lucru destul de interesant ca sa ma faca sa prind ceva. Chestia e ca baietelul care e un scump si dupa cum am spus seamana leit cu dansa, vorbeste poate si mai mult. Aici am putea sa zicem ca mama seamana cu copilul; un lucru destul de logic ca si marea intrebare existentialista- cine a aparut primul, oul sau gaina?  Cateva minute mi-a trebuit ca sa aflu ce masina are taticul, ce numar poarta la pantofi mamica si lucrul cel mai interesant, cum ca Pikachu e galben si ca Zana Maseluta i-a furat cei trei dinti din fata pentru ca sa ii duca la un baietel din Africa. Mi s-a parut destul de interesant zelul copilasului de a-si ajuta semeni si faptul ca nu era suparat pe ea pentru asta.
Lasand la o parte pataniile din vestul salbatic si pe Zana Maseluta, revenind pe taramul real al vietii de zi cu zi,  ajung la concluzii bizare si uneori absurde. Cel mai nasol e ca sunt reale… si nu prea putem sa facem nimic ca sa ni le explicam intr-o maniera mai delicata.
Cei mai multi vorbesc mult… dar prost. Asta e trista realitate.  Nu de putine ori ma aflu in situatia jenanta in care nu stiu daca cel care in principiu mi se adreseaza, vorbeste cu mine sau gandeste cu voce tare.  Nu vreau sa zic ca eu fac parte dintr-o clasa de oameni care se comunica la perfectiune si fiecare isi stie rolul lui in conversatie… dar majoritatea oamenilor nu stiu sa comunice.  Majoritatea oamenilor nu stiu sa reactioneze. Majoritatea oamenilor habar nu au sa dea un sfat. Nu trebuie sa fi psiholog ca sa sti sa comunici, nu iti trebuie studii ca sa simti partea neclara a celuilalt… Marea problema a noastra, a tuturor e ca nu am investit timp in a invata comunicarea si nu ne dam seama de importanta ei in viata de zi cu zi.
In general oamenii uita în minutul următor ceea ce le-am spus. Nu suntem atat de importanți pe cat  ne credem… si asta doar pentru ca nu stim sa ascultam.
Asa ca, solutia este ca sa lasam povestiile cu zane si vestul salbatic pentru cei mici, iar noi sa ascultam ce vrea ceea ce ne inconjoara sa ne spuna; oamenii, natura, societatea, biserica,  si nu in ultimul rand la lucrurile mici care fac viata mai frumoasa… sa citim o carte, sa ascultam o muzica buna, sa scriem o poezie pentru cel/cea drag/a… si incetul cu incetul ne vom da seama ca am ajuns sa intelegem lucrurile care pana atunci nu reuseam sa le intelegem, si sa ii intelegem pe cei pe care nu reuseam sa ii intelegem… viata merita traita din plin.

Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Omul Vs Omul

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Motive personale

       A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si multe lucruri s-au intamplat in viata mea de atunci.  Cred ca in ultimele 6-7 luni am trecut de la stadiul de adolescent-tanar, la stadiul de adolescent tanar-matur… :P   asta pot ca sa o confirme circumstantele si sper ca si cei care ma cunosc. Oricum, nu voi uita niciodata copilaria si voi fi la fel de copil ca si pana acum… nu as fi eu insumi daca nu ar fi asa. 
Dupa atata timp in care gandurile ma duceau departe in trecut, simt ca lumea s-a schimbat. Daca e mai frumoasa nu stiu sa spun; daca zic ca e mai urata as fi un ipocrit de prima clasa.
Lucrurile care m-au schimbat nu ma lasa in pace… si nici nu doresc sa scap de ele.  Am ajuns in starea in care  vreau mai mult pentru ca e ca un drog care imi produce anxietate si singurul medicament este in mod  paradoxal ceea ce ma provoaca… si m-am vindecat…
Am crescut in aceste cateva luni care au trecut… am crescut si mai mult in ultimele 3 saptamani. Si o simt ca o binecuvantare. 
Motivul? 

Albert – Gabriel from raul_bp on Vimeo.

Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Motive personale

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Pilda Samuraiului

     Nu prea le am eu cu inmensa cultura japoneza… cand eram mic mai vedeam filme cu luptatori samurai care zburau de pe o casa pe alta dar recunosc ca sunt un ignorant cand vine vorba de obiceiurile din tara “soarelui rasare”.  Insa am primit prin email de la cineva o mica anecdota populara japoneza, dinasta care circula pe net si uneori este subiectul multor emailuri spam. Nu prea sunt de acord sa postez ceva care nu este scris de mine dar asta chiar mi-a placut. Aviz amatorilor de senzatii tari cum ar fi dispretul si needucatia indreptata catre cei din jurul lor; li se adreseaza lor in special.

“ Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in bancient_samurai[1]udismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.
S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.
La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.“
PS1 Ii multumesc lui nea Laurentiu Busca, pentru ca mi-a trimis pilda asta. 
PS2. Nea Laurentiu… sa te tina naravu :=) 
PS3. Sa fiti iubiti.

Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Pilda Samuraiului

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Conexiuni – congresul internautilor crestini

      
conexiuni treime      Din cauza ca din cand in cand imi mai pierd timpul scriind pe blog ceea ce imi trece prin cap, am intrat si eu in categoria internautilor sau a bloggerilor. E interesant sa iti poti tine blogul actualizat cel putin o data pe saptamana insa acest lucru nu este totdeauna posibil. Lucrurile nu merg niciodata atat de bine pe cat ai vrea sa mearga. Tot timpul e loc de mai bine.

Intre 14 si 17 octombrie va avea loc la Stupini ( cred ca e judetul Brasov, daca nu e asa corectati-ma ) o intalnire a internautilor crestini. Am primit si eu invitatia insa cum ma aflu la mii de kilometri de iubita mea tara, nu pot sa particip chiar daca mi-ar face mare placere.  Am inteles ca vor fi cateva seminarii de specialitate pentru bloggeri, ateliere, activitati de cunoastere si recreere… etc… ceva la care daca se poate, trebuie neaparat participat.
Cine vrea mai multe informatii sa intre pe pagina asta ca sa se informeze si daca doreste sa se inscrie.
Daca merge cineva si ma cunoaste, sa imi spuna cum a fost. Si daca nu ma cunoaste, sa faca bine sa ma cunoasca… :=) . Oricum, am sa incerc sa merg la un viitor congres de tipul asta daca va mai fi.

Citeste mai mult la sursa: Conexiuni – congresul internautilor crestini

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Inca un an la cei 27 ( parca nu erau destui )

28     Chiar daca nu sunt un asiduu asteptator al zilelor festive care au in centru persoana mea, tin sa aduc aminte ca viata merge inainte chiar daca noi nu ne dam seama sau daca ne dam seama, preferam sa ignoram lucrul acesta. Cine ar fi crezut acum 15 – 20 de ani ca Pamantul se roteste atat de repede si timpul parca o ia razna fara sa te intrebe de sanatate. Toti cei care implinesc ani chiar daca se bucura de experienta timpului trecut au o anumita nostalgie de vremea cand sarbatoreau propria zi de nastere la ceva timp dupa revolutia din ‘89. Dar ce sa-i faci? Viata goneste cu viteza timpului… si nu se opreste pana in ultima clipa. Dar sa fim mai optimisti. Ceea ce conteaza este ce ne inconjoara si nu in ultimul rand, ceea ce suntem noi: sperantele noastre, visele noastre (care s-au implinit sau care nu se vor mai implinii niciodata), aspiratiile noastre… etc.

Eu doresc sa multumesc tuturor celor care in mod direct sau indirect si-au amintit ca acum 28 de ani, pe 17 august 1982, a venit pe lume “un copil nici frumos dar nici urat “ ca sa il parafrazez pe marele Ion Creanga,  celor care mi-au spus un “La multi ani”   adica, scumpei mele sotii Alina, parintilor mei, socrilor mei care m-au sunat astazi din Romanaia, surori mele Patricia, lui Thomasito nepotelul meu drag  si chiar daca ii amintesc la sfarsit dar nu inseamna ca sunt mai neimportanti, lui Anca si Iulian, cumnatii mei.  Mai sunt si prietenii mei de pe Facebook… Carmen, Edison ( nu Thomas Edison ci Tanasa Edison ), Jiss Pineda, Nona, Tibi, Sorin Petreaca, Andrei, Oana, Claudia French, Nick ( pe care nu l-am mai vazut de ani de zile ), Emese Ildiko… si lista poate continua cu cei care mi-au trimis mesaje in privat.
Totul a fost perfect in aceasta zi. De la soarele de dimineata la adierea vantului  si splendoara Lunii si a planetei Venus care se vede atat de clar in aceasta seara splendida. Dar nimic nu se compara cu privirea Alinei din aceasta dimineata… Multumesc frumoasa mea pentru tot.

 
Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Inca un an la cei 27 ( parca nu erau destui )

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Lucruri cu sens si fara sens – religia si fariseii -

           Spunea Karl Marx, ca religia este opiumul popoarelor. Se referea fara doar si poate si la religia crestina. A avut dreptate atunci si are dreptate si azi. Trebuie doar sa te uiti la sirurile de oameni care incearca sa vada oasele vreunei sfinte paranghelii, si ajung in asa hal ca se calca in picioare… sau cei care pentru a tine o zi “pentru Domnul” isi mutileaza corpul si nu se lasa pana ce nu isi pierd si mintile. Parerea mea este ca intre cei cu paranghelia si cu ziua sfanta, nu exista nici o diferenta. Sunt pana peste cap de oameni care incearca sa ma duca la cer tragandu-ma de nadragi pana ce raman fara ei si in popou gol.

Credinta crestina a fost sclipitoare in perioada in care a aparut insa din momentul in care si-a pierdut sensul si cu asta ma refer la mesajul central, la piatra de baza a credintei crestine, adica etica cristocentrica, a devenit o povara pentru multi… Insa problema cea mai mare este ca  ei nu stiu ca este un chin. Ei cred ca este normal sa se chinuiasca.  Traiesc intr-o lume a ignorantei voite… deosebit de incantatoare pentru ei dar total lipsita de simtul realitatii. Mi-am dat seama ca sfintii – religiosi pur si simplu nu stiu pe ce lume traiesc. Au o lume a lor lipsita de vointa individuala pentru ca  deciziile importante ale vietii lor sunt luate pe baza unor percepte care au fost invatate de la alti ignoranti mai slabi ca ei insa care se credeau mult mai inteligenti si sfinti ca cei din jurul lor atunci cand si-au insusit intelegerea mesajului crestin in totalitate. Lucrul cel mai rau este ca se cred in stare sa ii invete si pe ceilalti… iar atunci cand nu reusesc sa ii “duca pe drumul cel ingust” il indeparteaza in cum le place lor sa spuna “intunericul de afara”. Odata acolo, nimeni nu mai are dreptul sa se mai intoarca… numai daca se umileste si pupa mana celor care odata l-au fugarit. Opiumul asta nu numai ca iti ia mintile si te tampeste dar te si face sa umbii prin viata ca un adevarat fugar… si prin asta vreau sa spun ca viata este o etapa in care nu te mai bucuri pe deplin de relatia personala cu Dumnezeu si incerci sa iti areti muschii sfinteniei indoctrinati cu dopamina fundamentalista.
Farisei au fost si vor fi, insa lumea nu se termina. Daca credeti ca o sa aveti probleme cu ei vreodata, fugiti ca de scorpie. Daca ati avut probleme va inteleg unele reactii care sunt considerate nelalocul lor de ceilalti. Daca nu ati avut sunteti  foarte binecuvantati – daca imi permiteti pleonasmul. Pe langa ignoranta pentru farisei exista doar un singur leac… rugaciunea catre Dumnezeu… ca sa nu te intalnesti cu vreunul. O sa continui cu subiectul acesta si o sa il dezvolt mai pe larg putin mai tarziu si asta poentru ca  ma fascineaza lumea sfintilor nu pentru ca vreau sa demasc pe cineva. Se spune ca atunci cand ti-e frica de ceva acel ceva te atrage ca fructul oprit din gradina Eden.
Recomand pentru cei interesati de problematica sa citeasca o carte scrisa de Petru Lascau cu titlul Memoriile lui Eutih- Portrete de fariseiDaca considerati ca exagerez si sunt prea dur cititi ce scrie pastorul Lascau.  O sa radeti si o sa plangeti in acelasi timp.
PS. Rugati-va sa nu fiti ca cei de jos.
FARISEUS

Citeste mai mult la sursa: Lucruri cu sens si fara sens – religia si fariseii -

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

In Te Domine – Mi Pastor

                    
19176_333236969045_333230109045_4957480_185299_s_thumb[2]

    In sfarsit, dupa vreo 3 luni de munca si un an de repetitii, saptamana asta am primit de la mult iubitul nostru dirijor, Jean Filip, primul album al grupului In Te Domine.  Contine 10 piese cantate cu toata dragostea pentru Dumnezeu si pasiunea noastra pentru muzica de calitate. Adevarul este ca atunci cand te auzi pe CD simti… asa… un fior dulce prin stomac, exact ca atunci cand iti saruti prima iubire, la adolescenta. E frumos sa canti si sa il lauzi pe Dumnezeu doar pentru ca merita sa fie laudat.  Mai jos sunt niste date despre album.
Titlu Album – Mi Pastor
Piese:
1. Confiare en Ti – Exprima increderea intr-un Dumnezeu care a murit in locul nostru.
2. Jesus, rey  -  Lauda adusa Regelui Regilor.
3. Simplemente Aleluya – Exact ceea ce spune titlul… doar aleluia.
4. En el reino de los cielos – Va veni o zi in care nu va mai fi tristete si vom intelege poate, cum Dumnezeu ne-a putut iubi atat de mult.
5. Señor Tu eres mi Dios – Confirmarea ca Dumnezeu lucreaza in fiecare din noi.
6. Mi Pastor – Un Psalm 23 in versiune moderna.
7. Canta pueblo – Doar putin si noaptea se va termina.
8. Santo, Santo -  Cantare de lauda la adresa lui Dumnezeu
9. Sufrio para ti – O privire catre crucea de pe Golgota
10. Yo Soy – Triumful iubirii si al credintei intr-un Dumnezeu care este calea, adevarul si viata.
Daca doriti sa comandati CD-ul scrieti un email la grupointedomine@gmail.com sau lasati un mesaj mai jos la comentarii, lasandu-va emailul la care va putem contacta. Vizitati si pagina grupului www.intedomine.com
Un salut la toti si sa sune muzica.

19176_333236969045_333230109045_4957480_185299_s_thumb[2]

Citeste mai mult la sursa: In Te Domine – Mi Pastor

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Caldura mana in mana cu criza… de nervi (fara bulina rosie)

ostituti4
   M-am trezit intr-o dimineata cu o enorma senzatie de sete. Dupa ce am golit sticla de apa din frigider am trecut la tetrabrikul care continea suc de portocale.  Insa… stupoare: era gol!!! Nu era nici o amarata picatura de lichid in el. Si m-am intrebat: ce saracie cauta in frigider bucata aceea  de hartie cartonata cu aluminiu in care trebuia sa existe suc de portocale ? Cine a fost ametitul sau ametita care nu a aruncat la gunoi acea cutie albastra cu o poza de portocala pe ea? Eram tare costernat si revoltat. E posibil asa ceva? De ce sa isi faca unul iluzii ca isi va potoli setea iar cand va sosii acel moment sa traga concluzia ca a fost tras in teapa in mod voluntar sau involuntar de cineva care sigur locuia impreuna in aceasi casa… si poate ca acel cineva dormea si in pat cu el. Pe langa asta era si o caldura de ma ametea iar dusul rece era o metoda buna de a te racorii inca de pe vremea cand eram adolescent… (no comments).

De ce vara trebuie sa dureze asa de mult? Nu ar putea sa fie doar in vis? Ceva gen Matrix… te conectezi la un port USB si te bucuri de vara cat vrei tu la tine acasa la 35 de grade virtuale cand afara poate ninge. Dar cineva poate sa intrebe… si cum te mai bronzezi ? Solutie: iti cumperi un monitor vechi de 20 de ani, dinacela cu tuburi, si stai in fata lui vreo 2-3 zile iar dupa aceea o sa ai o bronz de zici ca ai fost in Punta Cana.
Vreau sa vina toamna. Parca pentru felul meu de a fi,  toamna si primavara sunt mult mai aproape de gusturile mele. Nu imi place plaja, nisipul… dar ceea ce detest cel mai mult e sarea din mare care dupa ce te-ai racorit putin in “ curatele ape mediteraneene”, incepe sa crape pe tine si iti da o senzatie de infrumusetare etica si fizica de cel mai mare calibru.
In fine… mai sunt cateva saptamani si scap. Sper sa nu supar pe nimeni dar cu toata sinceritatea de care ma simt in stare in momentul acesta vreau sa spun ca URASC VARA DIN SPANIA !!!!!!!!!!!!

PS. Eu terminasem sucul de portocale in noaptea aceea. Cum de multe ori ma trezesc leoarca, de nervi uit ca ma mai plimb noaptea prin casa dupa ceva de baut… si dupa dusul rece.
Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Caldura mana in mana cu criza… de nervi (fara bulina rosie)

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Lucruri cu sens si fara sens – Copilaria -

         ninos_jugandoDupa ceva timp in care nu am mai publicat nimic imi vine greu sa incep din nou… timpul trece prea repede iar viata merge inainte cu bune cu rele si nu se opreste… sau daca o face numim acel moment “fatalitate instantanee“. Oricum imi promit iarasi ca o sa ma tin de blog.
Cand eram copil credeam ca ma voi satura de ani exact ca inaintantii in varsta a primelor carti a Bibliei care usor treceau de 600 – 700 de ani.  Timpul trecea destul de lent… traiam clipa… traiam prezentul… ma bucuram de fiecare fleac care imi inveselea viata. Si erau multe fleacuri… multe momente stranii care ma faceau sa simt viata in toata plenitudinea ei. 

Erau oameni in jurul meu care fara sa isi dea seama  poate doar din inertia vietii ma faceau sa ma simt ca am parte de siguranta si de prosperitate etica. Traiam intr-o lume in care matematica vietii de multe ori iti juca feste… dar asta nu te deranja catusi de putin. Casa era locul cel mai nebantuit de liniste atunci cand era plina… iar dorul de tinerete si de maturitate isi avea timpul lui atunci cand ne dadeam seama ca varsta isi spune cuvantul in chestiunile de care se ocupa oamenii mari. Imi placea viata aceea… imi placeau oamenii aceia… ma bucuram de sensul vietii de atunci.
Astazi imi adun gandurile ca sa pot sa imi pot aminti de realitatea de atunci care in clipa asta pare asa de indepartata… si stau si ascult frumoasa voce a Angelei Similea care canta….

   Unde esti copilarie ?Unde oare ai plecat ?  Baietasul ciufulit intr-un barbat tu l-ai schimbat

Da… chiar… unde e copilaria ?  
Gata… termin.  Nu mai scriu ca devin prea melancolic.
O zi buna si sa fiti iubiti.

Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Lucruri cu sens si fara sens – Copilaria -

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Multumire si cateva linkuri

018         
          Am avut in mijlocul nostru timp de cateva zile, pe bunul meu prieten Cornel Darvasan. Cu modestia si naturalitatea de care tot timpul da dovada, ne-a prezentat ganduri pentru tineri si nu numai, in scopul trairii unei vieti mai frumoase.  Ceea ce multi pastori nu stiu sa faca, sa isi castige ascultatorii… el o face  prin stilul sau caracteristic plin de viata si de prospetime; ne-a vorbit intr-o maniera foarte simpla despre ceea ce doreste Isus sa faca cu noi si din noi. A fost o mare binecuvantare sa il avem intre noi pe Cornel si pentru asta, ii multumesc in numele tuturor celor care s-au bucurat impreuna cu noi seara de seara, pentru ca dansul este un om care a inteles mesajul evangheliei si il predica in puritatea si profunzimea lui.  Peste cateva zile voi scrie impresii personale despre aceasta experienta. Cornel Darvasan este realizatorul emisiunii “Viata la Superlativ” de la SperantaTV.
Lista cu predicile pe care le-a tinut in biserica “Speranta”  si cu respectivul link pentru a fi   vizionate:     

Toate predicile se pot gasi pe siteul www.castellonsperanta.com, la rubrica Resurse sau pe binecunoscutul IntercerTV.

Citeste mai mult la sursa: Multumire si cateva linkuri

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Concert “In Te Domine”

19176_333236969045_333230109045_4957480_185299_s
Urmatorul concert al corului In Te Domine  va avea loc pe data de 13 martie 2010, la Biserica Adventista din Alenza, la ora 18ºº.  Adresa este C/Alenza nº6.
www.alenza.org
Va asteptam cu drag.
Video In Te Domine  – Confiare en Ti, Simplemente Aleluia, Jesus Rey, En el reino de los cielos, Señor Tu Eres Mi Dios, Plecaciune

Citeste mai mult la sursa: Concert “In Te Domine”

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Impresii din viata de crestin – partea a doua

            el-camino-de-la-vida 
A fi crestin si inca unul bun, inseamna a ramane de partea lui Dumnezeu. Avem exemplul lui Iosua si Caleb care au ramas de partea Domnului inca si atunci cand toti erau impotriva lor.  Necredinta face frica si frica poate fi fatala pentru un crestin.  Unui crestin nu trebuie sa ii fie frica. Sunt probleme in viata, la locul de munca, pierzi prieteni dragi , ai obiceiuri care nu sunt bune , totusi, Domnul Isus este de partea noastra si cu El frica dispare.  Cei trei tineri nu s-au inspaimantat cand au vazut cuptorul de foc. Pentru ce? Pentru ca stiau ca Dumnezeu este de partea lor.
Preferau sa moara decat sa faca ceva care era impotriva constintei lor. A slujii lui Dumnezeu in conditii grele, exact asa cum au slujit acesti trei tineri in Babilon, inseamna a avea certitudinea ca Dumnezeu este langa tine si ca El te va ajuta, asa ca, tineri si tinere, sa RAMANEM DE PARTEA LUI DUMNEZEU.
O problema cu care se confrunta crestinii este atunci cand orgoliul si mandria ii orbesc. Acest “handicap” ne face sa nu mai vedem realitatea si din punct de vedere spiritual suntem orbi. Atunci este momentul cel mai propice pentru Satana sa ne dea o lovitura si sa cadem cat mai afund.  Suntem departe de Dumnezeu in momentele acelea si posibilitatea noastra sa ne ridicam sunt minime. Mandria este un flagel care a facut oameni mari sa cada. Chiar si cei care umblau cu Domnul Isus sufereau de boala mandriei. Un om mandru este acea persoana care are o baza spirituala buna si sanatoasa dar care si-a pierdut ordinea prioritatilor. Doreste sa fie primul, nu lasa pe altul sa ajunga la Isus si asta doar din cauza ca are o aura de sfintenie pe care doreste ca oricine sa o vada si sa o admire.  Cand intervine Isus in viata unui om, acel om se vede gol si cu nevoie imperioasa de o schimbare.  A vedea lucrurile asa cum sunt este foarte important pentru ca mesajul pe care noi il predicam sa ajunga la inima oamenilor si nu numai asta ci prin mesajul nostru oamenii sa il cunoasca pe adevaratul Isus.  Langa Hristos, este lumina indeajuns ca sa nu traiesti in intuneric.
O alta caracteristica a vietii de crestin este implicarea in activitatile bisericii sau in societate. Un bun crestin este si un bun cetatean si vecin. Prin mici detalii putem arata celor de langa noi, cetateni ai aceluiasi oras ca suntem prieteni cu Isus. Dragostea lui Isus trebuie aratata celorlalti prin comportamentul si vorbirea ta. Intr-o lume unde dragostea adevarata nu mai are sustinatori sa fim noi, crestinii, cei care reflectam dragostea lui Hristos ca cei care o vad si o simt, sa se indragosteasca de El.
A fi bun crestin si exemplu, inseamna a te raporta intr-o maniera sanatoasa fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu este nici pe departe asa cum il tratam noi uneori. De multe ori venim dimineata cu lista in fata Lui, iar seara en prezentam iarasi ca sa vedem ce a facut si ce nu a facut de pe lista. Conteaza mult si atitudinea noastra fata de El. Vrem nu vrem, facem parte dintr-un razboi intre bine si rau. Este important sa stim de partea cui suntem in acest razboi. Trebuie sa venim in fata lui Dumnezeu exact asa cum suntem si sa ne lasam ghidati de mana Lui.  Fiecare persoana este unica. Fiecare avem cate o misiune pe acest pamant. Unii si-au descoperit misiunea, altii inca nu, dar nimeni nu s-a nascut pe Pamant doar la intamplare. Putem sa fim ca Estera, persoana potrivita la timpul potrivit. Daca nu stiu misiunea pe care o am, trebuie sa vin in fata lui Dumnezeu si sa Ii zic, ca vreau sa lucrez pentru El. Vor fi descurajari, de multe ori nu vom intelege ceea ce doreste Dumnezeu sa facem, insa trebuie sa fim gata sa lucram pentru El.
Un bun crestin, reflecta iubirea si caracterul lui Hristos. Sunt unii crestini care in loc sa reflecte iubire si intelegere fata de ceilalti, in loc sa ii atraga spre Isus, ii alunga.  Spunea cineva ca “ numai dragostea lui Isus te va schimba, mai ai inca dragostea lui Isus in suflet? “Aceasta intrebare trebuie sa ne-o punem si noi in fiecare dimineata si seara. Poate ca azi am gresit cuiva si am vorbit urat cu cineva, fara sa reflectam dragostea lui Isus din noi. Dragostea lui Isus este ca un reper. Atunci cand facem ceva si nu suntem siguri daca am procedat corect sa ne gandim daca Isus pe care noi Il cunoastem din Evanghelie, ar face la fel. Daca raspunsul este afirmativ, atunci inseamna ca am procedat corect. O religie rece, chiar cu principii biblice, ramane rece. Legalismul distruge si nu atrage oamenii la Isus. Daca suntem legalisti sa ne punem un mare semn de intrebare.  Amintiti-va; cine au fost principalii vinovati a rastignirii Domnului Isus?  Fariseii si preotii care nu suportau ca Isus “calca” pe legalismul lor. Dragostea noastra fata de cei de langa noi, marturiseste cat suntem de aproape de Isus. Ce vad oamenii cand se uita la noi? Vad dragostea lui Isus? Sau vad doar o religie rece care te face un ursuz si sumbru? Daca nu se vede dragostea lui Isus, vino la El; Isus te poate schimba si asa vei putea sa devi o evanghelie vie pentru cei care nu Il cunosc.
Misiunea noastra principala pe acest pamant, este sa traim frumos pentru slava lui Dumnezeu. A trai frumos inseamna a fi o binecuvantare pentru cei din jurul nostru. Dar de multe ori nu este asa. Viata noastra in loc sa fie o binecuvantare pentru ceilalti este un jug care apasa greu. Noi ne-am nascut ca sa traim pentru Hristos chiar daca suntem bolnavi de pacat si mutilati de comportamentul nostru gresit. Fiecare om face alegeri bune si alegeri proaste. In cele mai multe cazuri alegerile nu sunt catre binele nostru. Dumnezeu ne cheama la El, pentru ca sa ne vindece de faptul ca ne-am luat libertatea noastra de alegere prea in serios.
Ca tineri crestini, viata noastra de multe ori a suferit unele caderi drastice si multe lucruri  sunt nelalocul lor. Poate ca am fost neantelesi de cei mai in varsta, poate ca am observat unele lucruri la ei care ne-au descurajat … totusi, ca ne place, ca nu ne place, noi suntem viitorul si speranta bisericii crestine. Acum este momentul sa hotaram de partea cui vrem sa stam. Dumnezeu a facut si face orice ca sa mergem de partea Lui.
Sa spunem ca Iosua : “eu si casa mea vom slujii Domnului” si sa strigam ca Isaia “Iata-ma, trimite-ma”  . Asta doreste Dumnezeu de la noi. Sa mergem inainte orice ar fi, cu credinta si dragostea lui Isus, pentru ca a traii pentru Hristos este o binecuvantare si a muri pentru El este … asa cum spune Pavel …. “un castig” .
Toti tinerii crestini avem un atu in fata pacatului: il avem pe Hristos de partea noastra. Si sa fiti siguri ca el va face tot posibilul ca viata noastra sa fie o binecuvantare pentru noi, si pentru cei din jurul nostru.

(Ganduri extrase din materialul Saptamanii de rugaciune a tineretului din anul 2009)

 Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Impresii din viata de crestin – partea a doua

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Impresii din viata de crestin – prima parte

culori

         Incepand de mic, atunci cand incepe sa vada lumea din jurul lui si sa fie atent la tot ceea ce se intampla in jurul lui, omul cand nu intelege ceva, ajunge la uneori teribila intrebare DE CE?
Atunci cand nu cunosti pe cineva si vezi un anumit comportament la acea persoana, comportament care poate tu nu l-ai folosi sau nu ai ajunge vreodata sa il ai, educatia sau poate chiar curiozitatea te face sa intrebi, DE CE acel comportament. Fiinta umana este curioasa inca de la inceputul vietii, iar acest lucru este bine pentru el pentru ca doar cu ajutorul dilemelor un om poate creste din punct de vedere social si etic.
Ca si crestini, ne-am pus de multe ori aceasta intrebare banala… DE CE?  Este rau atunci cand punem intrebarea intr-un context rau intentionat cum ar fi, masina mai buna, loc de munca mai bun, bani mai multi, nevasta mai frumoasa sau copii mai destepti… lista poate continua.
Este bine sa ne punem intrebari pentru  ca doar asa putem ajunge la cunoastere adevarata. Nimic nu este dat de la inceput.
Pentru un necrestin, aceasta intrebare in general nu are nici un sens. Poate ca doar pentru un filozof care este si necrestin aceste doua cuvinte duc undeva, si asta doar pentru ca filozofia se ocupa de intrebari rationale sau irationale si incearca pe diferite cai sa dea un raspuns.
Totusi, atunci cand un necrestin incepe sa aiba intrebari cu privire la rolul si existenta lui pe acest pamant, pentru el, un exemplu viu este ca painea pentru un om flamand. Iar acest exemplu viu, suntem si ar trebui sa fim noi, CRESTINII. De ce crestinii? Pentru ca ei urmeaza exemplul Domnului Isus.
Ce inseamna a-l urma pe Hristos? Ce inseamna a-l avea pe Isus ca exemplu? Ce vedem noi in Hristos ca acel ceva sa en umple inimile si golul din sufletul nostru?
Ce a vazut Natanael in Domnul Isus care sa il faca pe acesta sa Il urmeze? In primul rand un a avut prejudecati iar in al doilea rand si cred ca cel mai important, a fost sincer in cautarea lui. Sunt sigur ca in viata lui Natanael intrebarea DE CE ocupa un loc important in  gandirea si trairea lui de zi cu zi.
Ce a vazut la Isus omul care avea lepra ? A vazut speranta,  intelegere si un lucru foarte important : nerespingere. Domnul Isus nu a respins si nu va respinge niciodata pe nimeni oricare ar fi pacatul sau boala lui. Cu Matei s-a intamplat la fel. Matei era respins de cei din jurul lui pentru ca avea o slujba care era urata in Israel. Domnul Isus a venit la el si fara sa tina cont de aceasta prejudecata l-a chemat sa fie prietenul lui.
Ce a vazut Hristos in slabanog? Viata lui era o viata pacatoasa, era plin de remuscari si desnadejde. Pe vremea aceea se credea ca daca cineva sufera de o boala cumplita, este pentru ca el sau parintii lui au pacatuit si aceasta era consecinta pacatului. Acel slabanog dorea pe langa vindecarea trupeasca si eliberarea de vina pacatului, adica, sa fie iertat. Domnul Hristos a vazut in el acea dorinta de iertare si l-a iertat.
Atunci cand nu privesti la Isus, singurul lucru care ti se poate intampla este sa cazi, si sa nu te mai ridici. Norocul lui Petru atunci cand a inceput sa se scufunde a fost ca Hristos era acolo si l-a apucat de mana. Acesta este si norocul nostru: Domnul Isus vine la noi si nu intinde mana, nu ca sa ne certe dupa aceea ci doar sa ne spuna:    
                     Aveti credinta in Mine caci impreuna cu Mine totul este posibil.
Nu conteaza unde te afli, in ce stare esti, cat de pacatos esti, sau cat este constiinta ta de murdara: Domnul Isus vine la tine si te ridica.  DE CE?  Pentru ca te iubeste.
- va urma -

Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Impresii din viata de crestin – prima parte

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Ganduri de zile mari…

   
     Cateva ganduri primite de la cineva cu ceva ani in urma, cuvinte care mi-au placut mult de tot. M-au facut sa gandesc atunci si ma fac sa gandesc acum.

Inteligenta fara dragoste, te face pervers.
Justitia fara dragoste, te face implacabil.
Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit.
Succesul fara dragoste, te face arogant.
Bogatia fara dragoste, te face avar.
Supunerea fara dragoste, te face servil.
Saracia fara dragoste, te face orgolios.
Frumusetea fara dragoste, te face ridicol.
Autoritatea fara dragoste, te face tiran.
Munca fara dragoste, te face sclav.
Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea.
Vorbele fara dragoste, te fac introvertit.
Legea fara dragoste, te supune.
Politica fara dragoste, te face egoist.
Credinta fara dragoste, te face fanatic.
Crucea fara dragoste, reprezinta tortura.
VIATA FARA DRAGOSTE… ISI PIERDE SENSUL.

Imprima articolul

Citeste mai mult la sursa: Ganduri de zile mari…

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

La inceput de an…

           
           In zilele aceastea cand toata lumea mediteaza la ceea ce a trecut insa cu gandul si cu sperantele puse in anul in care am intrat, m-am hotarat sa scriu pe blog. A trecut ceva vreme de cand am scris ultima oara si cineva mi-a zis ca am cam lasat locul asta in paragina. Oricum, atata timp cat suntem sanatosi si liberi, nimic nu ne va putea strica pofta de viata. Cand am inceput acest blog mi-am promis ca nu va trece saptamana fara sa scriu ceva; si uite ca nu m-am prea tinut de promisiune. Greseala mea.  Nu am avut un motiv concret, pur si simplu a fost o perioada in care m-am simtit gol pe dinauntru si fara nici un imbold pentru a scrie, asa ca l-am ignorat.  Totusi, sper ca nu voi mai lasa blogul atata timp fara ceva nou.
Ca de obicei, la inceput de an, fiecare membru al bisericii, primeste o fagaduinta. Am primit si eu una, insa din cauza ca nu erau destule pentru fiecare, (au fost unii care din “generozitate sfanta” au luat cate 4-5 fagaduinte pentru ca sa aiba mai multe capete de ata de care sa se prinda in caz ca vre-o fagaduinta nu i se implineste) am dat-o inapoi nu inainte de a citi capitolul si versetul  unde se afla mesajul care imi servea de fagaduinta. Tin sa precizez ca personal nu prea cred in predestinatia vreunui text pentru o anumita persoana intr-un anumit moment ales de noroc. Biblia nu este un oracol in care sa astepti ca dand cu zarul sa iti cada sfatul potrivi pentru o situatie in concret. Sunt convins insa de faptul ca Scriptura este mesajul lui Dumnezeu pentru fiecare, iar ceea ce gasim scris acolo, – in totalitate –  cel putin mie,  imi da un sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei situatii deznadajduite. Poate ca nu este cea mai interesanta si reala credinta, insa este concluzia obiectiva la care am ajuns.
      “Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-l cauta”  -  Plangeri 3:25 –
Frumos text. Chiar daca stiam lucrul acesta, e bine ca sa mi-l mai amintesc uneori.  Acesta este mesajul Bibliei. In situatii in care nu mai vedem soluti, credinta in Dumnezeu este basica pentru iesire din impas. Asta ne deosebeste de cei care nu cred intr-un Dumnezeu personal.  Prin credinta in acest Dumnezeu noi gasim nadejde acolo unde alti gasesc doar disperare fara limite. 
Doresc ca in acest nou an sa avem parte de multa bucurie, satisfactie… si inca ceva; scria marele Ion Creanga referindu-se la relatile dintre oameni:     
                                      “Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune” 
Viata este complicata si din diferite motive relationate sau nu intre ele, legaturile dintre semeni se racesc pana acolo incat ajung sa dispara sub un sloi rece de gheata. Este trist faptul ca oamenii nu se pot iubi si respecta atata timp cat impart acelasi element care ii tine in viata, aerul. Dar e si mai trist faptul ca traim dupa aceleasi sperante si ne ascundem in spatele aceleasi credinte, insa asta nu ii impiedica pe unii sa creeze neplaceri in jurul lor.
Nadejdea mea pentru acest an este urmatoarea: cei care s-au rupt intr-o anumita masura de cei dragi – soti, parinti, frati, surori, rude, prieteni, cunostinte – sa revina la sentimentele vechi de dragoste, intelegere si bunavointa.  In fond, este singurul lucru care conteaza cu adevarat. Restul vine de la sine.
Asa sa ne ajute Dumnezeu. La multi ani.             

Citeste mai mult la sursa: La inceput de an…

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

La inceput de an…

           
           In zilele aceastea cand toata lumea mediteaza la ceea ce a trecut insa cu gandul si cu sperantele puse in anul in care am intrat, m-am hotarat sa scriu pe blog. A trecut ceva vreme de cand am scris ultima oara si cineva mi-a zis ca am cam lasat locul asta in paragina. Oricum, atata timp cat suntem sanatosi si liberi, nimic nu ne va putea strica pofta de viata. Cand am inceput acest blog mi-am promis ca nu va trece saptamana fara sa scriu ceva; si uite ca nu m-am prea tinut de promisiune. Greseala mea.  Nu am avut un motiv concret, pur si simplu a fost o perioada in care m-am simtit gol pe dinauntru si fara nici un imbold pentru a scrie, asa ca l-am ignorat.  Totusi, sper ca nu voi mai lasa blogul atata timp fara ceva nou.
Ca de obicei, la inceput de an, fiecare membru al bisericii, primeste o fagaduinta. Am primit si eu una, insa din cauza ca nu erau destule pentru fiecare, (au fost unii care din “generozitate sfanta” au luat cate 4-5 fagaduinte pentru ca sa aiba mai multe capete de ata de care sa se prinda in caz ca vre-o fagaduinta nu i se implineste) am dat-o inapoi nu inainte de a citi capitolul si versetul  unde se afla mesajul care imi servea de fagaduinta. Tin sa precizez ca personal nu prea cred in predestinatia vreunui text pentru o anumita persoana intr-un anumit moment ales de noroc. Biblia nu este un oracol in care sa astepti ca dand cu zarul sa iti cada sfatul potrivi pentru o situatie in concret. Sunt convins insa de faptul ca Scriptura este mesajul lui Dumnezeu pentru fiecare, iar ceea ce gasim scris acolo, – in totalitate –  cel putin mie,  imi da un sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei situatii deznadajduite. Poate ca nu este cea mai interesanta si reala credinta, insa este concluzia obiectiva la care am ajuns.
      “Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-l cauta”  -  Plangeri 3:25 –
Frumos text. Chiar daca stiam lucrul acesta, e bine ca sa mi-l mai amintesc uneori.  Acesta este mesajul Bibliei. In situatii in care nu mai vedem soluti, credinta in Dumnezeu este basica pentru iesire din impas. Asta ne deosebeste de cei care nu cred intr-un Dumnezeu personal.  Prin credinta in acest Dumnezeu noi gasim nadejde acolo unde alti gasesc doar disperare fara limite. 
Doresc ca in acest nou an sa avem parte de multa bucurie, satisfactie… si inca ceva; scria marele Ion Creanga referindu-se la relatile dintre oameni:     
                                      “Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune” 
Viata este complicata si din diferite motive relationate sau nu intre ele, legaturile dintre semeni se racesc pana acolo incat ajung sa dispara sub un sloi rece de gheata. Este trist faptul ca oamenii nu se pot iubi si respecta atata timp cat impart acelasi element care ii tine in viata, aerul. Dar e si mai trist faptul ca traim dupa aceleasi sperante si ne ascundem in spatele aceleasi credinte, insa asta nu ii impiedica pe unii sa creeze neplaceri in jurul lor.
Nadejdea mea pentru acest an este urmatoarea: cei care s-au rupt intr-o anumita masura de cei dragi – soti, parinti, frati, surori, rude, prieteni, cunostinte – sa revina la sentimentele vechi de dragoste, intelegere si bunavointa.  In fond, este singurul lucru care conteaza cu adevarat. Restul vine de la sine.
Asa sa ne ajute Dumnezeu. La multi ani.             

Citeste mai mult la sursa: La inceput de an…

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.

Plecaciune – InTeDomine

Madrid, 5 decembrie 2009, Biserica Adventista Calatrava.

Citeste mai mult la sursa: Plecaciune – InTeDomine

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Perspectiva, atitudine si credinta.