ʺ Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într -o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului ʺ Exod 16:35. În fiecare săptămână, în timpul lungii lor călătorii în pustie, izraeliţii au fost martorii unei întreite minuni, menite a impresiona minţile lor cu privire la sfinţenia Sabatului: o dublă cantitate de mană ce cădea în ziua a şasea, dar mana nu cădea în cea de-a şaptea zi, iar porţia necesară pentru ziua Sabatului se păstra dulce şi curată, pe când dacă ar fi fost păstrată altă dată, de pe o zi pe alta, n-ar mai fi fost bună de mâncat. În împrejurările legate de căderea manei, avem dovada concludentă că Sabatul nu a fost instituit, aşa cum pretind unii, atunci când a fost dată Legea pe Sinai. Mai înainte ca izraeliţii să vină la Sinai, ei au înţeles că păzirea Sabatului este obligatorie pentru ei

Citeste mai mult la sursa: Minunea întreită descoperă caracterul sacru al Sabatului

Articol preluat la noutati.intercer.net de la Redesteptare si reforma.